Desi nu am mai zis nimic pe aici de 7 luni, asta nu inseamna ca am stat degeaba.
Sa incepem de unde am ramas, octombrie 2022... in perioada respectiva nu am mai facut mare lucru la masina, cred ca m-am mai dus la tara inca doua weekenduri iar apoi am inchis casa. (La mine nu locuieste nimeni la tara, iar casa sta inchisa din toamna pana in primavara. In afara de asta unele sobe au probleme si casa nu se poate incalzi cum trebuie). Asa ca, presat de vreme si oarecum demoralizat de situatia generala in care se prezenta masina, doar am pregatit cateva piese pentru a le suda si am comandat cateva elemente de caroserie. Acestea sunt: Podea de portbagaj, elemente de reparatie pentru oalele rotilor dr-spate, dr-fata si elemente de reparatie pentru prinderile de la bara fata.
Din pacate vad ca nu gasesc poze cu elementele de caroserie pe care le-am cumparat de pe ''Trabant Service''. Inafara de cele mentionate mai sus mai am o pereche de praguri, cap de sasiu, contra-praguri si multa tabla de 1mm
.
Pe langa pregatirea zonelor care trebuie reparate pe partea stanga, am dat jos aripa dreapta-spate unde am avut multe surprize neplacute. Oala rotii dr-spate era mancata destul de rau si a fost peticita cu tabla si nituri, peste care s-a dat cu antifon. Iar marginea portbagajului pe partea aia, tot asa, plin de table cu nituri si rugina. Capul din spate al pragului dr-spate este si el afectat.
Cam asa am lasat masina peste iarna. Desi am avut parte de o perioada dificila si foarte stresanta in intervalul noiembrie-aprilie, nu a trecut zi in care sa nu ma gandesc la Trabantul meu, la ce trebuie sa fac si cum trebuie sa fac. Din fericire, treburile s-au asezat treptat in ultima luna - la munca si la facultate este mai bine si am reusit sa ma mut singur, in Bucuresti, scapand de o naveta zilnica de 2 ore dus, 2 ore intors care imi strica tot cheful de orice. Iar, profitand de cateva zile libere pe care le-am avut de la munca inainte de Paste, am revenit la masina cu mintea reimprospatata si mai multa rabdare. Am mai facut rost si de cateva unelte...
Un ceas comparator ''de epoca'' si o bormasina Electroprecizia din 1954, caruia i-am gresat rulmentii, izolat firele din interior, schimbat cablul si carbunii. Initial nu credeam ca o sa fac mare lucru cu ea... dar, fiindca este foarte grea si are un motor puternic care se incalzeste greu, cu niste freze de 6 sau 8mm este perfecta pentru gaurit punctele de sudura. Pe langa astea am mai luat un set de freze de 8mm pentru puncte de sudura, un set de dalti si dornuri pentru tinichigerie, casti pentru protectie auduitiva, o placa/saltea cu roti pentru taratul pe sub masina si o lanterna/lampa care se prinde pe cap.
Am avut 3 zile la dispozitie inainte de Paste pentru a lucra la masina. Primul lucru pe care l-am facut a fost sa-i dau aripa dr-fata jos, iar apoi m-am apucat de sudat piesele pe care le aveam pregatite de anul trecut. Pe sub aripa dr-fata se ascundeau cateva surprize rele dar si bune. Ce e rau este ca am o mare gaura in stalp, dar care, la prima vedere pare destul de usor de reparat. Iar surpriza buna este ca oala rotii si contra aripa dr-fata se prezinta mai bine decat ma asteptam.
Dupa divulgarea misterelor care se aflau sub aripa dr-fata, cum am zis, m-am apucat sa repar pe partea stanga, un mic si simplu petic la oala rotii stg-fata, contra-pragul care a fost putin mai dificil, capul din spate al pragului stang si coltul de la oala rotii stg-spate. Pentru contra-prag am taiat din contra-pragul unguresc pe care l-am cumparat. Nu pot sa zic ca se potrivea la fix, dar e ok pentru exigentele mele. Am facut niste gauri cu o freza de 8mm pentru a imita punctele de sudura din fabrica, insa am intampinat cateva dificultati din cauza diametrului pe care il aveau gaurile - 8mm, prea mare, iar la momentul respectiv nu aveam la indemana nimic care sa faca gauri mai mici. Voi poliza toate sudurile cand vopsesc masina, deocamdata le-am dat cu pasivizant de rugina si am incercat sa le vopsesc si pe ''interior'' - partea la care, odata sudata piesa, nu mai am acces.
Apoi, mi-am indreptat atentia asupra semipuntilor spate si a arcului. Acestea trebuiau indepartate pentru a-mi oferi mai mult loc ca sa lucrez la oala rotii stg-spate si la podeaua portbagajului. Si, oricum ele trebuiau date jos mai devreme sau mai tarziu. Dat fiind faptul ca eu am umplut de vaselina arcul si toate suruburile de acolo, a fost foarte usor sa le desfac, cred ca mi-a luat maxim 2 ore. Partea nasoala a fost ca era plin de paienjeni pe sub masina, fapt care m-a determinat sa tai cablul franei de mana pentru a sta cat mai putin pe sub masina. Dupa ce am savarsit faptele, am descoperit alta problema... Urechile semipuntilor sunt destul de afectate de rugina, una este chiar crapata. Am vazut pe Trabantwelt ca au aceste urechi pentru a le schimba. Nu prea imi fac griji cu ele. Insa, in punctele unde vin semipuntile prinse pe masina cu bucsile ciuperca, sunt ca niste clopote, au destula rugina pe ele si nu stiu cat de usor s-ar inlocui acestea. O alta posibilitate ar fi sa le incarc cu sudura si sa le polizez. Ramane de vazut cand voi intoarce masina din nou pe o parte pentru a o vopsi pe dedesubt.
Odata ce acestea au fost indepartate, mi-am indreptat atentia asupra capului din spate de la pragul stanga, capacul a fost indoit de inspector la ITP cand a pus elevatorul fix acolo si a ruginit, plus un petic la partea de sus a pragului. Cu o oarecare dificultate am identificat punctele de sudura, le-am gaurit si am scos capacul de la prag cu totul. Iar in partea de sus a pragului a fost un simplu petic. Am facut un alt capac de prag si l-am sudat pe puncte, in locul celui vechi. Insa, inca odata, mi-a dat de furca freza de 8mm care a fost putin prea mare.
A se observa, in a doua poza, si peticul pus la coltul de la oala rotii stg-spate. Aici am avut dificultati deoarece aveam sablonul si piesa decupate din noiembrie si nu mai stiam cum trebuie asezate
, cred ca am pierdut cel putin 30 de minute ca sa-i dau de cap.
Cam atat in cele 3 zile de concediu... Credeam ca lucrurile vor merge mai repede dar am observat ca nu este cazul. Speram sa termin masina pana la inceputul lui septembrie, pentru a veni la Buftea, dar la cat e de munca, nu cred ca ajung. Nu e cazul sa ma grabesc la un astfel de proiect.
